Aflat pe ultima sută de metri a mandatului, managerul Dejanu de la Muzeul Golești a găsit și explicația de ce muzeul n-are destui vizitatori – este amplasat prost, domnule! Spune afectat domnul manager, într-un interviu in „Atitudine în Argeș”:
„știți care e cel mai mare dezavantaj al muzeului nostru? Plasamentul. Noi, dacă am fi plasați pe Transfăgărășan, sau dacă am fi plasați în centrul Bucureștiului, am avea un milion de vizitatori pe an.”
Așadar, dom’le, succesul unui așezământ cultural, al unui muzeu, nu e dat nici de management, nici de strategii de promovare… nu, domnule, e dat de amplasament ( vorba aia „Cine a pus cârciuma-n drum”). Dacă ai avut neșansa să fii amplasat unde nu trebuie, degeaba. Am putea vorbi aici de o răzbunare a istoriei, de o lipsă de viziune. Dacă nevizionarii, neinspirații ăia de Golești s-ar fi gândit și ei la bunăstarea și succesul domnului Dejanu și puneau conacul undeva în calea vizitatorilor, într-un loc circulat, nu la Golești, altfel stătea treaba! Vedeți ce înseamnă lipsa de viziune? Nu puteau și Goleștii ăștia să ia exemplul grădinilor Versailles? Au trântit conacul ăsta, la Golești. Dar eu zic că nu e totul pierdut. Dacă tot folosește domnul manager termenul de „plasament” în loc de amplasament, ar putea fi mutat domnule muzeul ăsta, ar putea fi luat și „plasat” în altă parte. Și dacă tot vorbeam de Versailles, să-l mute acolo, într-un colț de grădină. Să dăm muzeul Golești în „plasament” la Versailles ( se poate ocupa domnul ceferist, că dânsul se pricepe cu plasamentul). Cred că domnul manager s-ar fi mulțumit și cu Anglia dar, totuși, având în vedere înclinarea francofonă a doamnei Roxana Stoenescu, tot Versailles-ul ar fi mai bun. Gândiți-vă cât de mândru s-ar plimba micul ceferist Bughiu pe aleile Versailles-ului însoțit, așa cum spuneam, de francofoana doamnă Stoenescu și cum ar arăta situația vizitatorilor….
Această stupidă și penibilă declarație îmi amintește de perioada de glorie a trupei Divertis când, într-o scenetă celebră, directorul unui șantier explica de ce n-a putut el ridica un baraj – din cauza apei, domnule. „Apa românească curge”, spunea la fel de afectat ca și domnul Dejanu, personajul Stelică Dumitrean. „Apa românească curge! Cu două – trei cisterne de apă din Germania, umpleam barajul. Apa românească curge!” Exact în stilul ăsta apare și domnul Dejanu acum, după 10 ani de mandat la Golești și explică lipsa performanței – muzeul e așezat greșit!
Deci, așa cum spuneam, ar trebui mutat. Vorba aia, „schimbi locul, schimbi norocul”. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, dacă mută locația, poate scapă și de teroarea sindicatului și de scandalurile cu angajații. Că doar nu s-or duce toți după el în Franța sau în Germania sau în Anglia… și stă și el liniștit.