La Golești, maneaua nu e manea – e „muzică populară de factură contemporană”

Este incredibil la ce nivel s-a ajuns! Cum se încearcă să ni se explice că suntem proști și, așa cum scriam ieri, că nu trebuie să credem ceea ce vedem ci ceea ce ne spun ei. După scandalul imens creat de videoclipul filmat de Leo de la Roșiori la Muzeul Golești ( scandal care din nou a depășit granițele Argeșului și a fost difuzat chiar și la știrile Kanal D) în parșivenia lui mizerabilă, managerul interimar Dejanu a produs un fel de comunicat de presă în care explică cum că maneaua nu e manea! Este, țineți-vă bine, „muzică populară de factură contemporană”. Așa ceva este de necrezut! Cât tupeu poate să aibă acest individ, care a reușit să transforme Muzeul Golești în Muzeul Manelelor! Şi mai grav este faptul că, fotbalisto-ceferistul Bughiu susține din răsputeri respectiva aberație.
În mizerabilul comunicat regăsim următoarea frază
„Artistul respectiv şi-a numit creaţia în contractul încheiat cu noi „muzică populară”. De factură contemporană – am putea adăuga.” Deci, adaugă el – Dejanu, sau poate întreaga conducere a muzeului, „de factură contemporană”. Înțelegeți cât de mare este mizeria? Cât de infectă e încercarea asta de manipulare? Sigur, nici chiar el nu are tupeul de a spune direct că maneaua este muzică populară dar poate să spună că este „muzică populară de factură contemporană”.
Deci, nu numai că îi apără și îi legitimează ca interpreți de muzică populară dar îi și învață pe maneliști cum să scrie de acum încolo în cererile pe care le vor face pentru a-și filma liniștiți clipurile în muzeu. Iată, așadar, că marele interimar savant de la Muzeul Golești creează un nou stil de muzică – „muzica populară de factură contemporană”. Omul rebrenduiește manelele încercând să ni le bage pe gât. În respectivul comunicat, ni se mai spune că nu poate să-i refuze pe maneliști pentru că asta ar însemna discriminare. Păi dacă tot vorbea de discriminare, faptul că, după scandalul manelei filmate de Florin Cercel, s-a victimizat tot, s-a tăvălit pe jos, a urlat că n-a știut, că îl va reclama la YouTube, că va reclama peste tot, că va cere retragerea videoclipului de pe piață… ba chiar a făcut și celebra sfeștanie cu trei preoți ca să purifice biserica după desacralizarea ei de către manelist, iar acum, la maneaua filmată de Leo de la Roșiori, spune că maneaua nu e manea ci e „muzică populară de factură contemporană” nu e discriminare? Florin Cercel n-ar fi îndreptățiți să se simtă discriminat? De ce Cercel a fost rău și Leo este bun, că nu mai înțelegem? Dacă e să analizăm textul, între „dă-mi o foaie și un pix” a lui Cercel și „cu pălăria jos” a lui Leo, e mai sensibilă, mai profundă, mai meditativă și mai elevată maneaua cu foaia și pixul decât să dai cu pălăria de pământ, nu?
„Nici pomeneală să se aducă vătămare vreunui monument de arhitectură tradiţională” se mai spune în comunicatul de presă justificativ.
Putem înțelege de aici că dacă nu deteriorează monumentele de arhitectură tradițională, orice manelist poate călări liniștit clădirile de patrimoniu și biserica monument istoric din muzeul Golești și se poate scălâmbăia liniștit prin interiorul muzeului.
Bineînțeles că din comunicat nu putea lipsi smiorcăiala de rigoare, victimizarea bietului manager care, de trei ani de zile, este atacat „de mai multe publicații online pentru vădite interese personale și politice”. Așadar, faptul că mai multe publicații online, unele de nivel național și-au permis să scrie despre numeroasele scandaluri de la Muzeul Golești (manele filmate în biserică, garduri din nuiele construite cu miliarde de lei vechi, scandaluri imense cu angajații muzeului care s-au constituit în sindicat și l-au reclamat peste tot, contestarea unor ședințe ale Consiliului de Administrație de către sindicat, concedierea unor angajați care apoi au câștigat în instanță procesele împotriva muzeului și multe, multe altele, sunt doar niște atacuri care au în spate vădite interese, nu relatarea modului defectuos în care el a condus acest muzeu.

Se mai vorbește în comunicat despre avantajele materiale și despre avantajele de imagine, despre publicitatea pe care aceste filmări o aduce muzeului. Știți cât se spune că a încasat muzeul pentru maneaua lui Leo de la Roșiori? – 1000 RON. În ceea ce privește publicitatea…. aici putem spune că numai maneaua lui Cercel are aproape 10 milioane de vizualizări. Deci, mai mult de o jumătate de Românie a văzut cum se screme și se vaită manelistul Cercel în fața altarului din biserica de patrimoniu de la Muzeul Golești… frumoasă publicitate! Apropo, dacă tot s-a stabilit problema și manelele sunt „muzică populară de factură contemporană”, corifeii Culturii din Argeș, Bughiu și Roxana Stoenescu, ar putea să înființeze niște secții de manele la Școala Populară de Arte. Nu e păcat să nu fie încurajată această „muzică populară de factură contemporană”?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *