Oportunismul și tupeul încă managerului Iustin Dejanu de la Muzeul Golești depășesc orice limită. Într-o postare pe Facebook, mimează el că îi apără pe colegii lui manageri, Argentina Culcuș și Dan Tudor, spunând că aceștia au fost atacați pe nedrept. Nu vom comenta aici justețea atacurilor asupra celor doi manageri, ele au fost bine argumentate. Vom comenta, în schimb, pertinența apărării acestui individ atât de controversat din punct de vedere moral și profesional.Cine îl cunoaște bine știe că omul este de un egoism feroce, nu ar lăuda absolut pe nimeni dacă n-ar avea ceva de câștigat. Dacă cineva consideră că această așa-zisă apărare vine dintr-un sentiment de solidaritate cu colegii lui manageri, se înșală amarnic. De fapt, omul este în plin proces de evaluare și se agață de orice chestie care ar putea să-l ajute să mai prindă încă o dată un mandat, gândindu-se, probabil, că dacă se așează el așa cu pieptul brav în fața criticilor, stăpânii de la Consiliul Județean îl vor ține în continuare pe funcția asta, fără de care el nu reprezintă absolut nimic. Dar ce cădere are acest domn Dejanu să emită opinii și judecăți de valoare în zona culturală? El emite judecăți de valoare în zona culturală? El care este unul dintre managerii care au făcut de râs cel mai tare cultura din Argeș ?
El vorbește? El care a dus în cap un muzeu? El care a fost implicat în cele mai multe scandaluri? El care e cel mai contestat de către angajați? El care a fost dat în judecată și câștigat în toate procesele pe care le-a avut cu angajații pe care i-a dat ilegal afară? El se consideră îndreptățit să susțină pe cineva? Își dă el doct cu părerea despre calitatea managementului altor instituții de Cultură. Se erijează el așa, într-un fel de Yoda al Culturii din Argeș, de la care trebuie să ia lumină toată lumea. De ce nu ne vorbește domnul Dejanu despre performanțele lui la Muzeul Golești? Despre procesele cu angajații, despre condițiile de grajd în care i-a ținut pe angajați claie peste grămadă cu pisici și câini pe holuri, cu rahați de pisici și cu pardoseliile îmbâcsite. Despre cum au filmat maneliștii videoclipuri la el în muzeu, în casele de patrimoniu, ba chiar în biserica de patrimoniul din cadrul muzeului. Despre cum plouă în casele de patrimoniu. Despre cum a plouat în Conacul proaspăt reparat. Despre cum nu funcționează instalațiile. Despre mizeria de nedescris din veceurile instituției. Despre gardurile făcute praf, sau despre gardul pe care l-a reparat cu 5 miliarde de lei vechi…. Are atâtea subiecte ofertante. N-ar fi frumos să ne vorbească despre ele? Vreți să vedeți performanțele domnului Iustin Dejanu la muzeul Golești? Haideți să ne uităm la niște poze care ilustrează câteva dintre realizările notabile din timpul mandatelor sale de manager. Pentru că, nu e așa, pozele sunt cele mai grăitoare.
Adevărul e că dânsul chiar este un mare reper profesional și moral al lumii culturale.
Dacă nu l-am cunoaște, am putea fi tentați să spunem că admirația lui față de ceilalți manageri din cultura ar putea fi sinceră deoarece, având în vedere dezastru pe care l-a făcut el la Golești de când e manager, orice manager de cultură e mai bun manager decât el. Nu pot încheia fără a spune că atunci când am citit în postarea marelui expert în management cultural, Dejanu, că doamna Argentina Culcuș a făcut minuni de când e manager mi-a venit în minte o replică superbă a marelui actor Toma Caragiu, care spunea într-un interviu:
„Mediocritatea se apără genial, credeți-mă!”