Este șocant modul arogant și total indiferent afișat de Ion Mînzînă față de problemele din Argeș și de locuitorii acestui județ. Ce postat domnul președinte aseară pe contul oficial de președinte al Consiliului Județean? Condoleanțe pentru moartea lui Mircea Lucescu. Sigur, Mircea Lucescu a fost o personalitate complexă care a făcut cinste României, nu despre asta e vorba.
Problema e că, doar cu o zi înainte, un biet copil, un suflet trist și rătăcit de doar 12 ani, aflat în îngrijirea unei instituții din subordinea domnului Mînzînă, s-a aruncat de la etajul 4 și… a murit. Despre acest trist eveniment, șocant eveniment, domnul Mînzînă nu a catadicsit să spună un cuvânt. Este frumos că Ion Mînzînă scrie, referindu-se la familia lui Lucescu „ne rugăm pentru mângâierea familiei sale. Odihnă veșnică!” Pentru familia, așa destrămată cum e ea, a bietului copil care s-a aruncat de la etajul patru, domnul Mînzînă n-a considerat necesar să-și exprime compasiunea, empatia. Dacă tot e atât de bun şi de empatic cu suferințele celor din jur, cum de n-a găsit timp să scrie două cuvinte și despre drama acelui mic suflet pierdut, rătăcit și atât de trist care, la doar 12 ani, a decis că viața lui nu mai are niciun rost și a găsit tăria să se arunce de la etaj să și încheie într-un mod atât de tragic scurta-i existență (probabil foarte tristă și plină de dezamăgiri).
De altfel, nici ipocrita politică supremă a Argeșului, mângâietoarea de pantofi, doamna Bucura, nu a catadicsit să exprime vreun gând în ceea ce privește imensa tragedie petrecută în instituția patronată de Ion Mînzînă. Dar de ce ne-ar mai mira aceste lucruri? Pentru ei, noi nu existăm, noi suntem niște cifre, ei sunt într-o altă lume, superioară. Pentru ei, noi existăm doar atunci când trebuie să fim naivi (ca să nu zic direct proști) și creduli și să îi votăm.