„UN MUZEU MINUNAT, PĂCAT CĂ ARE MANAGER”
Deranjați foarte tare de afirmațiile pline de aroganță făcute de Iustin Dejanu în interviul acordat publicației „Atitudine în Argeș”, mai mulți dintre angajații muzeului Golești au hotărât să scrie un drept la replică pe care ni l-au transmis. Chiar dacă, din motive lesne de înțeles, oamenii au preferat să se protejeze prin păstrarea anonimatului, dreptul lor la replică merită publicat.
Iată l:
„UN MUZEU MINUNAT, PĂCAT CĂ ARE MANAGER
Domnul manager Iustin Dejanu ne oferă în interviul din ziarul „Atitudine în Argeș”o demonstrație rară de management cultural tipic balcanic: după ani de zile ca director adjunct și după aproximativ zece ani ca manager, a identificat cu admirabilă seninătate principala problemă a instituției pe care o conduce: faptul că muzeul se află în localitatea Golești.
Dacă ar fi fost pe Transfăgărășan sau în centrul Bucureștiului, spune domnia sa, muzeul ar fi avut un milion de vizitatori pe an. O observație, firește, uimitor de profundă. Dacă am aplica aceeași logică, Biblioteca Județeană ar avea mult mai mulți cititori și ar deveni celebră dacă ar fi situată în aeroport, iar Filarmonica dacă ar susține concerte la mall.
Problema nerezolvabilă a mangerului Iustin Dejanu este că Muzeul Golești are un destin tocmai pentru că este la Golești, acolo unde Stroe Leurdeanu, Dinicu Golescu și pașoptiștii au scris istoria adevărată a acestui neam.
Ne pare sincer rău ca trebuie să-i spunem domnului manager că patrimoniul nu este o tarabă cu roți care se mută unde este vadul mai bun. Conacul, familia Golescu, casele tradiționale, viticultura, pomicultura și memoria locului nu sunt accesorii decorative pentru un flux turistic mai convenabil. Ele sunt chiar miezul instituției, care, supremă nefericire pentru management, se află la Golești.
Domnul manager vorbește frumos, aproape emoționant, despre tradiții, folclor și patrimoniu ca despre „documentul de identitate” al poporului român. Doar că, în fraza următoare, pare să regrete că acest document de identitate nu este plasat într-un loc cu trafic mai bun. Identitatea e sacră în teorie, dar ar prinde mai bine pe marginea unui drum circulat.
La fel de interesantă este lamentația despre lipsa specialiștilor. Muzeul are, potrivit datelor pe care noi am putut să le obținem: 17 muzeografi dintre care 3 sunt experți, 4 cu atestat specialist, iar restul au studii în domeniul de activitate. Nucleul care ține în viață patrimoniul este format din conservatori și restauratori: instituția are 10 conservatori dintre care 2 experți (unul are 60 ani, iar celălalt 64), 2 au atestat de specialist, iar restul fără atestat; colectivul de restauratori numără 8 salariați, din care 5 experți, un angajat cu 10 clase și doi salariați fără atestat. Incluzând managerul, Muzeul Golești are opt oameni cu titlul științific de doctor și un doctorand.
Nu pare chiar un pustiu profesional. Cu toate acestea, managerul deplânge public lipsa oamenilor pregătiți și a celor cu „dragoste de patrimoniu”. Foarte elegant din partea domniei sale! De altfel, nu este prima oară când denigrează proprii salariați public, ci prima dătă când afirmă acest lucru într-un ziar. Nimic nu motivează o echipă mai bine decât să afle din presă că, în esență, nu prea valorează mare lucru pentru omul care îi decide destinul profesional.
Afirmațiile sunt cu atât mai grave cu cât, domnul Dejanu precizează că nu se poate plânge de bani. Autoritatea finanțatoare i-ar fi răspuns solicitărilor mereu. Așa spune în interviu! Deci nu banii lipsesc, nu oamenii lipsesc complet, nu patrimoniul lipsește! Ce-i lipește atunci Muzeului Golești?! Răspunsul îl intuiesc toți cei care au citit interviul: lipsește managementul!
Dacă ai specialiști, dar îi declari insuficienți, problema poate fi de organizare. Dacă ai oameni fără atestare, problema poate fi de formare. Dacă ai angajați aproape de pensionare, problema poate fi de succesiune. Dacă ai public, dar nu destul, problema poate fi de strategie. Toate acestea nu sunt calamități naturale. Sunt atribuții de manager pentru care ești plătit să le rezolvi.
În plus, domnul Dejanu nu este un nou venit care tocmai a descoperit clădirea, curtea și drumul de acces în Muzeul Golești. Reamintim că fost director adjunct 10 ani și apoi manager timp de aproximativ un deceniu. După atâția ani, „nu suntem pe rutele turistice” nu mai sună a diagnostic. Sună a neputință și lipsă de viziune.
Muzeele pot fi nucleul turismului, spune managerul. Perfect adevărat! Doar că cineva trebuie să construiască trasee, parteneriate, produse turistice, programe educaționale, evenimente recurente, relații cu agențiile, școlile și autoritățile. Altfel, muzeul rămâne „nucleu” doar în discurs, ceea ce este plăcut, dar nu atrage publicul.
Divertismentul propus de muzeu pentru atragerea de public este divers: ateliere, tiroliană, serbări, echitație. Nimic condamnabil, câtă vreme patrimoniul și protejarea lui rămâne activitate principală. Dar dacă un copil/elev pleacă din muzeu amintindu-și mai ales tiroliana și mai puțin cine a fost Dinicu Golescu sau pașoptiștii , atunci muzeul nu a devenit mai atractiv, ci doar mai ocupat cu activități lipsite de impact cultural.
Interviul domnului manager Dejanu ar fi fermecător, dacă nu ar radiografia exact lipsa de organizare și de viziune. Toate problemele instituției par să aibă cauze externe managementului: amplasamentul, drumurile, autocarele, lipsa specialiștilor, prețul mic al biletelor, lipsa evenimentelor din apropiere. Oricine altcineva este responsabil, inclusiv salariații lipsiți de dragoste, mai puțin omul care conduce instituția.
Adevărul, spus politicos, este simplu: după atâția ani de mandat, un manager nu mai poate vorbi despre vulnerabilitățile muzeului ca și cum ar fi un vizitator luat prin surprindere. Muzeul Golești nu trebuie mutat pe Transfăgărășan. Trebuie condus mai convingător și vizionar acolo unde este și unde Stroe leuredeanu și-a construit conacul la 1639.
Iar dacă principala strategie rămâne regretul că instituția nu se află în altă parte, atunci poate problema nu este că Muzeul Golești nu e pe traseu. Poate problema este că traseul managerial al domnului Dejanu ar trebui să ajungă la semnul de circulație pe care scrie STOP.”