Simona Bucura este într-o cădere dramatică de imagine, inclusiv în propriul partid. Declinul imagistic al zânei de la Mihăești s-a declanșat de mai multă vreme dar devine din ce în ce mai evident. Ultima mare lovitură pe care Simona Bucura a primit o din partea colegilor din partid a fost chiar ieri, când Ioana Făcăleață, noua starletă pesedistă, și-a dat demisia din funcția de prefect. Imediat, în stilul deja consacrat al PSD ului au început jelaniile și scrisorile de regret ale colegilor de partid. Am putea spune, fără să greșim, că, dacă în unele zone ale țării există oratiile de nuntă, PSD Argeș a patentat orațiile de demisie. Ce s-a putut vedea pe Facebook a fost ceva care, dacă n-ar fi atât de grețos, ar fi fost chiar super amuzant. Cum s-a făcut publică demisia, cum au apărut bocitoarele, urătorii de serviciu… și mă opresc aici cu catalogările deoarece nu vreau să-i jignesc pe bieți oameni care, probabil, au avut motivele lor să scrie ceea ce au scris. Știu ei mai bine de ce au scris ceea ce au scris. Am să vă citez doar câteva mici exemple pentru a nu plictisi și a nu îngrețoșa prea tare, dar pentru a vă arăta totuși că oratiile de demisie ale Ioanei Făcăleaţă au fost net superioare orațiilor de demisie pe care le-a primit Simona Bucura când n-a mai fost ministră. Așadar, să ne distrăm! Luați-vă apa cu lămâie aproape și citiți:
„Omul Făcăleaţă Ioana? Suflet mare, inimă de aur, dăruire.Reprezentatul Guvernului în teritoriu? Mai rar atâta implicare, muncă neobosită și respect pentru lege!…”
„Uneori, funcțiile se schimbă, vremurile trec, dar oamenii adevărați rămân aceiași……
Astăzi, îi spun atât: Sunt alături de tine și îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut cu suflet, cu implicare și cu demnitate. Iar dincolo de orice schimbare, știu că vei rămâne același om bun, puternic și devotat oamenilor.”
„Sunt oameni care nu doar trec prin viața ta, ci lasă lumină în urmă.
Pentru mine, tu ești unul dintre acei oameni rari — un suflet bun, cald, mereu acolo când este nevoie.
Prin tot ceea ce ai făcut la prefectură ai arătat că se poate munci cu seriozitate, implicare și, mai ales, cu suflet. Ai ajutat, ai susținut și ai făcut bine acolo unde poate alții nu ar fi făcut-o.
Ai încheiat acest mandat cu demnitate, lăsând în urmă respect și recunoștință.”
În aceste puține exemple, că n-am vrut să vă îngretoșez atât de tare încât să nu mai puteți citi restul articolului, puteți vedea că încărcătura emoțională și apropierea afectivă este mult mai mare în cazul orațiilor lui Făcăleață decât în cazul orațiilor pe care le-a primit Simona Bucura. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în cazul Simonei Bucura, bocitoarele au mai și încurcat lucrurile. Primind mai mulți modelul de bocet care trebuia postat, oamenii nu l-au mai modificat și așa au apărut situațiile penibilo-comice în care mai mulți membri de partid au pus aceeași postare ca fiind personală. Deci, ce putem concluziona: ori Ioana Făcăleață e mai organizată și și-a structurat mai bine bocetele care trebuie a fi postate după plecarea din funcție, ori, într-adevăr, este mult mai iubită în partid decât doamna Bucura – ceea ce este extrem de trist pentru mângâietoarea de pantofi de la Mihăești. Sigur, declinul imagistic al Simonei Bucura a apărut foarte evident încă de la Simfonia Lalelelor când, așa cum am mai scris, doamna Făcăleață a defilat mândră ca o pătlăgică roșie printre toți participanții la simfonie în timp ce empatica, sensibila și delicata Zână s-a scurs ca o umbră tristă și cernită fără a ieși vreun moment în evidență. Vom încheia transmițându-i doamnei Bucura același proverb pe care i l-am spus și data trecută și care, iată, începe să devină din ce în ce mai adevărat: „Fosta-i lele, cât ai fost, dar acu’ e lucru prost!”
P.S. conform unor bârfitori răuvoitori din partid, în momentul citirii orațiilor de demisie ale fostei perfecte Făcăleață, doamna Simona Bucura ar fi căpătat o culoare vânăto-pământie destul de accentuată, însoțită de un scrâșnit din dinți de maximă apreciere privind succesul mai tinerei colege de partid.