Încă un proiect cultural de excepție al Elenei Iagăr se concretizează într-o expoziție inedită vernisată in acest weekend la Poiana Brașov, în prezența unui public exclusiv feminin din țară și din străinătate.
Invitată de onoare în cadrul evenimentului din Poiana Brașov a fost Viorica Olivotto, tezaur uman viu din Nucșoara.
Piesele centrale ale expoziției „Romanian Wedding Still Going” au fost două costume de nuntă din colecția dr. Marian Iacob, fostul manager al Spitalului de boli psihiatrice de la Vedea. Ansamblul vestimentar pentru mire și mireasă, datat în primul sfert al secolului al XX-lea, este realizat în întregime manual din pânză de in cusută și brodată cu mătase de vierme. Oaspeții români și străini au fost fascinați de povestea nunții tradiționale românești, dar și de conceptul expozițional, absolut inedit: „Coroanele metalice sugerează unirea destinelor în fața lui Dumnezeu, mirii purtându-le pe cap în timpul nunții religioase. Cunoscuta sintagmă „și-a pus pirostriile” semnifică legământul pe viață. Spre deosebire de costumul bărbătesc, ținuta miresei este incompletă, pentru că femeile obișnuiau să poarte fustă sau șorțuri peste cămașă. Lipsa acestei piese denotă intimitate maximă între soț și soție, deoarece, în satul tradițional, apariția publică a unei femei purtând doar o cămașă era considerată o indecență, chiar o impietate. Conceptul de panotaj îi aparține domnului doctor Marian Iacob, care, fără să aibă studii în Etnologie sau Arte, a imaginat perfect povestea nunții. Am ținut neapărat ca aceste piese să fie expuse în aceeași formulă în care ele se regăsesc permanent în Muzeul din vecinătatea Spitalului de la Vedea, pentru că, deși minimalistă, spune atât de frumos povestea nunții românești!
Noutatea expoziției a constat în prezentarea replicilor acestor piese, realizate de Ligia Călin din Mozăceni, în cadrul unui proiect inițiat acum 3 ani de Elena Iagăr, în perioada când era managerul Școlii Populare de Arte și Meserii Pitești.
„Aveam multe secții externe în județ coordonate de doamne foarte pricepute în arta cusutului și țesutului. În cercetările mele de teren identificasem câteva costume excepționale pe Valea Cotmenei și le-am propus să încerce să realizeze replici, care să păstreze morfologia originalelor, dar cu materiale contemporane.
Știam că doamnele nu au posibilități să-și cumpere materiale de calitate și ar fi fost păcat să irosească atâta muncă pentru o ie care să se decoloreze la prima spălare. Astfel că am facut o înțelegere cu doamnele, doar, doar să le conving să se apuce de lucru: eu vă cumpăr materialele, cu banii mei, vă dau modelele, iar voi coaseți. Când terminați, vă hotărâți dacă imi dați înapoi banii pe materiale și păstrați cămășile sau îmi vindeți cămășile la prețul pe care îl considerați voi corect. Lili Roibu a fost prima care a terminat cămașa, pe care mi-a și vândut-o la prețul stabilit de ea, 3000 €. S-a hotărât greu dacă să se despartă sau nu de ea. Eu, la rândul meu, i-am daruit-o finei mele Lavinia Panțiru. Ca dar de nuntă.
Toate doamnele au trecut prin mai multe faze… ba că le vând, ba că le păstrează… eu le respect decizia oricare ar fi aceasta, le prețuiesc sincer munca și îmi țin promisiunea. Important este că au fost realizate în Argeș piese cu o mare valoare etnografică, așa cum sunt și cele incluse în expoziția de față. Cămășile Ligiei Călin, estimate ca valoare de vânzare la circa 15.000 de euro, sunt adevărate opere de artă, și sper ca Ligia să câștige recunoaștere și acasă, în Argeș, nu doar recunoașterea internațională de care, iată, se bucură pe bună dreptate.”
Fotografiile sunt grăitoare si vă invităm să răsfoiți galeria foto, pentru a vă face o idee despre complexitatea modelului si dificultatea tehnicilor de cusătură.
În expoziție au fost incluse mai multe costume de pe Valea Cotmenei, printre acestea aflându-se și costumul de călușar al lui Bogdan Panțiru, vătaful călușarilor din Bârla și costumul Adrianei Pielaru din Hârsești, dar și câteva costume regale din Muscel din colecțiile private ale Elenei Iagăr, Vioricăi Olivotto si Izabelei Ion.
