Despre ultima mizerie de la Muzeul Golești, cea a filmării unui videoclip cu manele în biserica muzeului s-a scris pe larg, n-are rost să mai reluăm aici toată istoria. Lucrurile au fost simple. Un manelist a venit și a filmat un videoclip în biserica muzeului Golești, biserică monument istoric de cult. Foarte interesant de urmărit a fost modul în care autoritățile județene au reacționat. Și aici am putea spune că totul s-a desfășurat exact cum ne așteptam. Adică marea conducere a Consiliului Județean în frunte cu pelerinul Mînzînă, mare purtător de icoane și cruci pe la diverse evenimente, s-a rezumat la a trimite o adresă către conducerea muzeului Golești prin care a cerut niște explicații, de parcă nu era totul foarte clar. Cu un şulfism total, managerul de la Golești a luat pe nu în brațe și a început o vrăjeală aburitoare, cum că nimeni nu a știut nimic, cum manelistul rău și ticălos, care știa că nu are voie să filmeze, i-a păcălit, cum a venit el, manelistul, repede, a plătit o taxă de fotografiere și apoi, ca un fel de Speedy Gonzales, a tras repede niște cadre prin biserică și până să-și dea seama cineva a dispărut. Ceva gen așa cum vedeți prin filme, când jefuiesc unii o bancă cu cronometrul pornit și au grijă să dispară până să vina poliția. O explicație de tot râsul, o vrăjeală de 2 lei.
Manelistul s-a dovedit a fi mult mai șmecher și mai serios decât ei dându-le o mare palmă peste bot, ca să nu folosim alt termen. Într-un mesaj foarte clar și bine structurat, manelistul a spus următoarele:
„Din respect pentru toți cei care mă iubesc, mă urmăresc și mă susțin, simt nevoia să fac câteva precizări simple și directe:
- Videoclipul a fost filmat într-o zi de duminică, la Muzeul Golești. Filmarea a durat aproximativ 1 oră dar am stat în locație 3 ore deoarece în timpul filmări mai soseau vizitatori iar eu am decis împreună cu echipa să luăm o pauză să nu deranjăm nimic din normalitatea Muzelui . Este evident că, pentru acest demers, a existat un acord prealabil din partea angajaților instituției.
- Nu sunt primul artist care a ales acest loc pentru un videoclip. De-a lungul timpului, mai mulți artiști au filmat la Muzeul Golești, fără să se confrunte cu nicio problemă. ………
- Există Supraveghere Video, sper că m-am făcut cât de cât înțeles.”
Iată deci că avem în oglindă două reacții total opuse și neașteptate. De o parte reacția clară, dură și articulată a manelistului și de cealaltă parte, reacția absolut firavă, jenantă și de 2 lei a conducerii Consiliului Județean (care s-a rezumat la a trimite o hârtie către conducerea muzeului) însoțită de mieunatul fals, cu intenția de a se victimiza, a managerului Dejanu, manager susținut puternic de ceferistul Bughiu. Crezându-se foarte inteligent acest individ, care pare a nu face altceva decât să îngroape Muzeul respectiv cu acceptul tacit al conducerii Consiliului Județean, a încercat să ducă subiectul în derizoriu explicându-ne cum a auzit el că s-ar fi mai întâmplat odată undeva pe la un muzeu așa ceva și că muzeul respectiv i-ar fi dat în judecată pe ăia care au filmat şi uite așa va încerca și el să facă…. Vai, câtă implicare! Adică el, devenit o biată victimă abuzată de manelist, este cel care se zbate acum să rezolve o problemă care de fapt n-ar fi apărut niciodată dacă managementul muzeului ăla ar fi fost ceea ce trebuia să fie. Cum să vii și să spui că nimeni n-a știut nimic și că ăștia au venit și au filmat repede fără să-i vadă nimeni? În primul rând, acest film este unul profesional. Ăsta nu s-a făcut cu telefonul în câteva minute. Așa că auzi, domnul, hai să nu folosim un argou să zicem exact cum ai merita… să fim delicați. Domnul manager, nu mai minți, nu ne mai aburi aici, că vrăjelile astea or fi mergând, cum zic ardelenii, la fătuce, dar nu la niște oameni care se pricep. Păstrează gargara asta pentru ăia care te cred, nu pentru oamenii care știu cum se face un astfel de film. Apropo, domnule manager, și filmarea cu manelele din conac și videoclipul manelistului, acum pușcăriaș, Dani Mocanu, cu acadeaua și toate nunțile, botezurile și aniversările de la han tot așa se fac nu? Repede, în câteva minute, de nici n-aveți timp să le vedeți.
Așa cum spuneam, cea mai mare carabă peste bot i-a dat-o managerului direct manelistul care a spus că a stat trei ore în curtea muzeului pentru a filma acest videoclip. Ba, mai mult decât atât, acesta îl contrazice pe manager și în ceea ce privește faptul că ar fi știut că nu are voie să filmeze. Din contră, manelistul spune că el știa că are voie deoarece, ca să-l cităm: „De-a lungul timpului, mai mulți artiști au filmat la Muzeul Golești, fără să se confrunte cu nicio problemă.” Deci, domnule manager, toată vrăjeala aia cu fata mare pe care o jucați dumneavoastră, că în lumea maneliștilor se știe că la Muzeul Golești nu se filmează manele e demontată într-o singură frază. Iată că nu se știe că nu se filmează manele, dimpotrivă, se știe că se filmează și că nu e nicio problemă să se filmeze manele.
În ceea ce privește acuza că Manelistul rău intenționat a conducerea muzeului, omul, fiind chiar elegant, a spus că există camere de supraveghere și cine e interesat poate să vadă cum s-a desfășurat totul. Așa că domnilor iluștrii conducători ai Culturii din Argeș, recte doamna Roxana Stoenescu, ceferistul Bughiu și pelerinul Mînzînă, ați cerut înregistrările? Sau ați obosit după ce ați redactat minunata adresă și acum stați și vă trageți sufletul? Sau poate așteptați să dispară înregistrările, dacă nu cumva or fi și dispărut între timp, că până vă gândiți voi dispare și muzeul și apoi, probabil, veți trimite o hârtie prin care veți cere să vi se explice cum a dispărut muzeul. Pentru a nu ne mai lungi prea mult și a nu plictisi cititorii, concluzionăm spunând că, la Muzeul Golești, manelistul a bătut vrăjeala managerului dându-le palmă după palmă indivizilor care vor să îngroape acest subiect asemenea pisicii. Apropo, domnilor mari culturnici, în timp ce voi încercați să ne vrăjiți, maneaua respectivă are aproape 1.500.000 de vizualizări. Deci, cel puțin 1 milion 500de mii de oameni au văzut cum se cântă manele într o Biserică de patrimoniu.
Felicitări!
P.S. muzeul ăla are parcă și un consiliu științific. Membrii acestui consiliu, președintele acestui consiliu, s-au gândit cumva să convoace o ședință în care să discute, măcar așa, de ochii lumii, subiectul? Întrebăm și noi, așa cum spunea o replică dintr-un film celebru, din curiozitate…