Situația în PSD Argeș este din ce în ce mai tensionată.
Conform surselor noastre, acum de sărbători mai mulți primari în toate discuțiile pe care le au avut au pus serios problema schimbării lui Ion Mînzînă din funcția de președinte deoarece acesta a reușit să aducă PSD Argeș în pragul colapsului. Nu numai că a obținut cele mai proaste rezultate din istoria partidului, atât pentru alegerile prezidențiale, cât și pentru alegerile parlamentare dar a lăsat să se ajungă la o disoluție a autorității președintelui pe care PSD Argeș n-a trăit-o niciodată.
Rămânerea lui Ion Mînzînă în continuare în funcția de președinte al PSD Argeș a contrariat pe multă lume deoarece acesta este unul dintre cei mai nepopulari, la nivel național, președinți de organizații județene. Foarte mulți s-au întrebat cum de cel care face tot felul de năzbâtii, umple Facebook ul cu tot felul de postări total nepotrivite pentru funcțiile pe care le ocupă, de multe ori în contradicție cu conducerea centrală a partidului, cel care în discuțiile cu primarii se exprimă destul de, să zicem nepoliticos, la adresa șefilor de la București (pe Paul Stănescu nu-l scoate din tractorist, iar despre Ciolacu are exprimări de genul Marcel să-mi facă,
Marcel să-mi dreagă, făcea-le-aș, lua-le-aș partidul în p*** cu ei cu tot…) jucând-o așa pe rebelul și pe independentul aici la nivel local, rămâne în continuare președinte. Conform surselor noastre, explicația este una destul de simplă. Omul este foarte susținut și protejat la București de Simona Bucura Oprescu, cea care, întotdeauna, a jucat la mai multe capete. Deși a avut ocazia să incerce să ia conducerea Partidului, sau cel puțin să creeze o alternativă la Mînzînă, Simona Bucura, în stilu-i caracteristic, șulfărelnic, i-a aburit pe cei cu care stabilise că îl vor schimba pe Mînzînă din funcție și, după ce a creat așa-zisa alternativă, s-a dus frumos și a negociat cu Mînzînă să-l susțină din nou pentru încă un mandat. De ce? – ca să își creeze astfel un ascendent asupra lui, să poată să facă ea jocurile așa cum îi convine, când îi convine. Adică, spus așa mai popular, să fie ea președinte când vrea și când nu vrea să aibă pe cine să dea vina, că ea nu poate rezolva, că nu e președinte.
Simonei Bucura i-a convenit de minune situația de aici mergând pe ideea că, după ce se joacă ea de-a ministra pe la București, în cazul în care nu reușește să obțină o funcție de europarlamentar, de comisar european, sau de înalt funcționar la o instituție internațională, se va întoarce frumos aici și va prelua partidul de la Mînzînă care, până atunci, va fi numai bun de înlocuit.
Prin toate aceste manevre ea nu a făcut altceva decât să își păstreze o variantă de rezervă în caz că lucrurile nu ies bine la București. Iar acum, când toate tentativele de a se aranja intr-o functie grasă i-au picat, să nu se mire nimeni dacă va apărea, ca o zână salvatoare, rupându-i gâtul lui Mînzînă și încercând să preia partidul. Numai că nu întotdeauna șmecheriile și vicleniile înving. Oamenii au început să își dea seama destul de clar despre ipocrizia ei și despre faptul că în afară de un zâmbet fals și o îmbrățișare mai falsă decât zâmbetul ea n-a adus nimic în Argeș. Și nici nu a ajutat pe nimeni. S-a ajutat doar pe ea și pe câțiva din cercul foarte apropiat. Mai ales acum, după marele hate pe care îl ia din cauza promisiunilor încălcate de mărire a pensiilor, nu mai e nimeni dispus să muncească pentru a nu știu câta oară, ca să-i mai spele ei obrazul și s-o scoată iar în față.